Motto: Ia seama ca Lumina care este in tine sa nu fie Intuneric ! ( Luca 11,35)
Mottoul acesta este un Post Scriptum cu rol de Ante Scriptum : Nima a salvat acest articol . Multumesc Nima!
Nu mai e mult pana in 2012. Numai maine nu-i poimaimaine! Pareri pro si contra intalnesti la tot pasul cate vrei. Ceva pare ca se misca totusi foarte repede si acel ceva este convingerea a tot mai multor oameni ca omenirea se pregateste pentru un salt in spiritualitate. Dialectica ne invata ca acumularile cantitative duc la salturi calitative, dar tot ea ne invata ca intotdeauna contrariile se resping si se atrag in egala masura. La ce ar trebui sa ne asteptam de aici incolo? Drumul catre lumina al omenirii dureaza de milenii si inca nu s-a terminat. Au fost , sunt si vor fi mereu oameni de lumina. Ei inflenteaza in bine gandirea si comportamentul oamenilor, cunoasterea, ei sunt generatorii artelor, filozofiei si ai stiintelor, dar in acelasi timp lor li s-au opus intotdeauna oamenii tenebrelor, aceia care au aruncat permanent omenirea in haos si disperare. Intre aceste doua tipuri de oameni diametral opusi, omenirea s-a aflat mereu la mijloc, ca o mare masa de manevra, osciland intr-o parte sau alta in functie de constrangerile si hachitele istoriei.
Echilibrul natural este un factor care incearca sa calmeze intotdeauna orice exces. Lumina si intunericul vazute in sens figurativ au tendinta sa stea in echilibru. Orice ravna care ar amplifica una dintre cele doua laturi in detrimentul celeilalte, va genera spontan si legic o ravna similara, pentru mentinerea echilibrului natural. Valul mare de fluturi atrasi catre lumina-si vorbesc aici de demersul spiritualistilor din ultimele decenii, va face ca din partea cealalta, a intunecatilor, tenebrosilor, conspirationistilor de orice fel (reiterez - sunt adeptul teoriei conspiratiilor partiale), generatorii de razboaie, sa ne asteptam la un sir de riposte foarte dure. Din nefericire, masa de manevra suntem noi, oamenii din clarobscur, spectatori si victime ale acestui razboi in nevazut care se va pravali cu suferinta si moarte in vietile si realitatea noastra concreta. Saltul in spiritualitate se va petrece cu riscul (asumat?) al unui salt care se va produce in sens invers, pentru ca acumularile cantitative de lumina si intuneric sunt obiectiv vorbind, asemanatoare. Am mai ridicat si in alte dati problema moralitatii saltului "cuantic" in a enshpea dimensiune doar a unor "alesi". Cel mai bun raspuns cu care m-am ales a fost acela ca nimeni nu poate interveni in liberul arbitru al nimanui si ca cine are urechi de auzit sa auda si cine are ochi de vazut sa vada. Adica cu alte cuvinte fiecare e pe cont propriu, ca sa nu spun pe sleau sintagma consacrata. Bine, bine, dar nenumaratele victime colaterale, lasate prada intunericului, chiar nu sunt importante din punct de vedere umanitar, pentru cei ce vor salta in alte dimensiuni?. Chiar atat de insensibili sa fie la durerea ce va veni peste umanitatea ramasa fara salt la cheremul intunericului si deznadejdii? Umanitatea sa ramana doar o biata masa de manevra in lupta dintre lumina si intuneric? Daca tot omul pierde si doar unii castiga, cu ce sunt mai buni si mai morali "iluminatii" fata de intunecati . Saltul catre lumina va ramane indubitabil un cutit cu doua taisuri. Daca cineva castiga, altcineva pierde, iar acei "cineva" si "altcineva" suntem noi, tu care citesti, eu care am scris, rudele si prietenii nostri, oamenii de pe planeta. Cu cat oamenii de lumina vor imprastia mai multa lumina, cu atat intunericul va fi mai mare si groaza si suferinta mai adanci.
Atentie mare! Lumina prea puternica orbeste!
sursa foto 1: academianae.wordpress.com